Inaltarea DOMNULUI sau ISPASUL

Bisericile crestine sărbătoresc, an de an, Înăltarea la Cer a Domnului Iisus Hristos, după 40 de zile de la marele praznic al Învierii, mai precis în joia din a sasea săptămînă după Pasti.
Traditia Sfintei Scripturi ne spune că, după Înviere, Iisus S-a arătat de mai multe ori Apostolilor Săi, încredintîndu-i că El este Cel adevărat, cerînd să i se pipăie rănile (Apostolului Toma), ca ei nu cumva să creadă că văd o nălucă mîncînd „o bucată de peste fript si o parte dintr-un fagure de miere“.
Asteptînd vremea Înăltării Sale si asezat la dreapta Tatălui, Iisus a adunat pe cei 11 ucenici ai săi în Betania, pe vîrful unui munte, numit al Măslinilor, unde le-a vorbit astfel: „Datu-mi-s-a toată puterea în cer si pe pămînt. Drept aceea, mergînd, învătati toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui, al Fiului si al Sfîntului Duh“.
După ce a spus aceste cuvinte, Domnul S-a Înăltat la ceruri, tinînd mîinile întinse peste ei, ca o ultimă binecuvîntare, spunîndu-le: „Iată, eu sînt cu voi pînă la sfîrsitul veacurilor“, după care, învăluit într-un nor, a fost ascuns de ochii apostolilor.
Zece zile mai tîrziu, Fiul Domnului va trimite de sus pe Sfîntul Duh, după cum făgăduise: „Voi ruga pe Tatăl ca să trimită un alt Mîngîietor ca să fie cu voi în veac“. Sărbătoarea se va numi în popor a Cincizecimii, pentru că se împlinesc 50 de zile de la Înviere.
Înăltarea Domnului întăreste credinta în sufletul credinciosilor că Iisus Hristos, Mîntuitorul neamului omenesc, va reveni pe pămînt adus de acelasi nor ce L-a Înăltat, ca să judece si viii si mortii, la sfîrsitul veacurilor.
În cinstea acestui mare praznic împărătesc, în biserici se oficiază slujbe de priveghere si Sfînta Liturghie, în semn de multumire lui Dumnezeu pentru grija ce o poartă oamenilor. Formula de salut în această zi este „Hristos S-a Înăltat!“, iar răspunsul - „Adevărat S-a Înăltat!“.
Odată cu praznicul Înăltării, la noi se sărbătoreste si Ziua Eroilor, în semn de recunostintă pentru toti aceia care s-au jertfit pentru dreapta credintă, pentru apărarea tării si neamului românesc.
În traditia populară religioasă, această mare sărbătoare a crestinătătii se numeste Ispas, fiind dedicată personajului mitic cu acelasi nume, despre care se spune că ar fi asistat la Înăltarea Domnului la Cer. Acesta este văzut ca un om vesel si, de aceea, oamenii trebuie să se bucure în această zi. Gospodinele împodobesc casele si mormintele cu crengi verzi, la geamuri se pun crengi de leustean, si pregătesc aceleasi bucate traditionale de Pasti: ouă rosii, pască si cozonac, ori se taie miei si se dă de sufletul celor răposati. Se crede că acela care moare de Ispas ajunge direct în Rai.